Povestea unei frunze
A fost o zi cu soare cald In care totul inflorea, Si uite asa, intr-un copac, O frunza mica se nastea. Era lucioasa, verde, cruda Si isi dorea sa creasca mare. Se admira, si fara truda Se intindea sa prinda soare Si a crescut naiva frunza, Fosnea in vantul cald de vara, Dar nu stia ca viata-i scurta Va inceta in prag de toamna. A inceput sa rugineasca, Sa fie gaben-aramie, Era pictata si maiastra Dar coada-i devenea subtire. Si intr-o zi, pe cand dansa In vantul rece si tomnatic, S-a rupt din pom, si se-ndrepta Spre sol plutind, plangand amarnic. Si-ar fi dorit sa mai ramana Nu a crezut ca viata-i scurta Acum regretele se-aduna E prea tarziu. Ce soarta cruda! Voi frunze noi cu viata-n fata, Ce primavara infloriti, Nu asteptati sa vina toamna Sa regretati! Ci doar traiti!
