Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?

Da...am recitit intrebarea aceasta, si raspunsurile, in proaspatul regasit Oracol. Nu stiu cati dintre noi am ajuns ce ne doream cand eram mici sau foarte mici...insa, in mare parte, cred ca este foarte bine ca nu am ajuns. Nu de alta dar, un foarte bun si apropiat prieten, nu dam nume, isi dorea sa fie gunoier... Slava Domnului ca nu i s-a indeplinit visul!😊

Eu imi doream foarte tare sa fiu "om mare"... si mai imi doream sa fiu cosmonaut. Drept e ca in Oracolul unei colege, prima care a dat tonul "dezgroparilor" de amintiri, am scris ca vreau sa fiu profesoara. Era o profesie serioasa, demna, care dadea bine la aspiratiile de clasa a 8 a, cand ne jucam de-a maturitatea si de a sti ce vrem "in" si "de la" viata.

In adancul sufletului meu, de cand am vazut eu primele poze ale Pamantului facute din spatiu, costumele acelea mari si oamenii care pluteau in loc sa mearga, mi-am dorit sa merg pe luna si sa fac si eu poze din acelea frumoase cu "casa" vazuta "de sus". Probabil, in subconstient, imi doream sa ma fac fotograf si nu stiam cum sa imi aleg peisajele potrivite😉 Cred ca ar fi fost super sa postez acum pe Instagram din spatiu, locatie: luna😀

Nu am ajuns nici profesoara, nici cosmonaut, nici fotograf, insa am cate putin din fiecare cred eu, si am ajuns exact ce mi-am dorit atunci cand eram capabila si constienta sa imi doresc cu adevarat ceva de la viitor. 

Ma uit in continuare cu mare drag la stele si la luna, dar imi place al naibii de tare sa simt pamantul sub picioare, si ii sunt recunoscatoare lui "g mic", ala de 9.8, ca nu ma lasa sa o iau aiurea prin aer🤣