Un fel de blestem

De ce oare sentimentul de vina e mereu deasupra celorlalte si anihilieaza orice drept?

Dreptul sa respiri, sa bei un pahar de vin, sa inchizi usa si sa te sprijini de ea cu usurare, sa auzi linistea, sa inchizi telefonul, sa respiri natura, sa spui NU, sa bei o cafea la cafenea fara sa-ti pese de ce altceva puteai sa faci in amarata aia de jumatate de ora, sa iubesti pe altcineva, sa nu mai iubesti pe nimeni, sa faci ceva doar pentru tine si din nou...sa spui NU.

Uite...draga VINA, m-am plictist de tine. M-am plictisit sa te car in spate si sa imi mananci putina viata ce mi-a mai ramas. M-am saturat sa ma bantui la orice pas si sa imi arati ce fac gresit. 

Iti marturisesc ca te urasc din tot sufletul meu, asta vinovat de orice, si imi doresc sa simti si tu vina ta...cea pe care o arunci mereu asupra tuturor. Sa plangi apasata de presiunea lui TREBUIE. Sa zgarii peretii cu unghiile si eu sa rad in spatele tau spunand ca nu faci suficient..si nici peretii nu ii zgarii suficient. Nimic nu e suficient draga vina, nici macar TU.