Scrisori…nostalgie…”draga mea”
Atunci cand
simteam ca sufletul da pe afara din mine, scriam. Scriam jurnale si scrisori,
scriam ganduri, doruri, nelinisti, iubiri. Scrisorile le pregateam inainte,
indoiam pagina in lateral pentru a avea un punct de reper al inceputului de
rand, puneam data si... “Draga mea…”
Desi era doar o
foaie de hartie reuseam sa exprimam sentimente intr-un mod atat de
personal..puteam sa spunem mai mult si sa ascultam mai mult. Usor, au aparut
alternative de comunicare: email, messenger, minute, sms, facebook si cand
le-am avut pe toate la dispozitie, nu am mai exprimat nimic.
Cu cat avem mai
greu acces la un lucru cu atat suntem mai interesati de el si cu cat avem mai
usor acces la acelasi lucru, acesta se banalizeaza si devine
neinteresant.
Mi-e tare dor sa
scriu scrisori!
Cristian vrea si el sa trimita scrisori adevarate si sa primeasca. Mereu ma intreaba daca postasul i-a adus o scrisoare. La gradinita a fost cu educatoarea in fiecare an si a pus scrisoare la posta, scrisa de el pentru noi. Scrisoarea are ceva personal si magic .
RăspundețiȘtergereCu cat avem mai greu acces la un lucru cu atat suntem mai interesati de el si cu cat avem mai usor acces la acelasi lucru, acesta se banalizeaza si devine neinteresant.
RăspundețiȘtergereCat de adevarat...