Iubiri si judecati...despre ele

In ultima vreme, daca ai ceva de facut in privinta iubirii, o faci obligatoriu in februarie. Daca nu te-ai miscat repede, aia e, il astepti pe urmatorul "februarie". Nu ca nu se poate vorbi sau iubi si in restul anului dar...nu esti "ca lumea", e ca si cand mergi in concediu la mare iarna. Cum anul acesta avem noroc chiar si de o zi in plus de iubire- ce ti-e si cu anii bisecti- nu avem nicio scuza sa nu ne "incadram".

La mine e doar o coincidenta de timp...eu merg la mare iarna si ma gandesc si ca pot scrie oricand. Am avut insa recent niste discutii in care m-am surprins afirmand adevaruri general valabile despre dragoste si suferinta. M-am gandit mult, ulterior, la asta, mi s-a parut usor copilareasca fermitatea afirmatiilor mele din respectivele momente si mi-am facut un pic de ordine in tinerete si maturitate... Si eu am fost cauza unor suferinte si a unor iubiri deopotriva, le-am si trait si le traiesc la randul meu pe amandoua...E o experienta personala intr-un final, nu un sablon in care ne incadram. Si cum ai putea sa apreciezi ceva la adevarata lui valoare daca nu stii ce inseamna sa il pierzi? Simt ca am mai invatat o lectie...a cumpatarii.