Povestea mea despre emotii

Mereu am luptat cu emotiile mele, incercand sa le ascund, convinsa fiind ca ele nu fac decat sa reflecte o anumita vulnerabilitate pe care eu nu vreau sa o afisez chiar asa…tuturor. E un exercitiu destul de complex si de durata sa exersezi sa nu arati ce simti. Ma fascinau oamenii care reuseau asta…inca ma fascineaza…mie nu imi iese mereu desi, cred eu, ma descurc destul de bine si lucrez la perfectionare🙂

In ultimul timp am experimentat mai multe tipuri de emotii…m-am suparat pe ele pentru ca au fost unele din acelea care imi dau mie senzatia de mai putin control. Pe unele chiar le-am negat cu tarie pentru ca am considerat ca nu e rational sa le traiesti. Acum le-am facut un rezumat si cred ca mi le doresc: sa le accept, sa le indragesc si sa le pastrez. Sunt ale mele. Daca simt emotie sunt vie.