Jurnal de homework:)-ep.1

Aseara auzeam o reclama la niste pastile de somn…se pare ca multi oameni au probleme in acest sens…eu nu am avut decat in anumite momente din viata-foarte putine la numar si cu o anumita intensitate- si chiar radeam ca as putea sa dorm si intr-o cutie (expresie care nu imi aparatine, e a unei prietene). Realitatea ne arata ca nu e mereu asa cum iti imaginezi si adevarurile astea general valabile nu exista de fapt.

Am mai scris de faptul ca in adolescenta eram mai orientata catre ce simt eu, nu ce zic altii ca simt sau ar trebui sa simt. Am reactivat aceasta parte din mine, imi place si ma bucur ca am regasit-o.

 

Sunt patru zile de cand lucrez acasa...nu imi displace, am scapat de stresul de dimineata de a ma feri de aglomeratie. Din diferite cauze ajunsesem destul de stresata de „mediul inconjurator”. Sa mentionez doar ca am crescut cu un anumit nivel de responsabilizare, nu mai pot sterge asta si, ”ca sa ma spal pe maini”, asa sunt eu! Acasa dorm mai mult....ar fi si culmea sa nu fie asa, faceam 40 de minute pana la birou😊 Cu ce ma imbrac dimineata chiar nu mai conteaza...pardon, conteaza de la talie in sus daca avem videoconferinta. Nu vine nimeni langa mine sa astepte sa termin discutia telefonica ca sa imi spuna ceva...partea buna este ca nici eu nu mai sunt o sursa de stres pentru altii pe acelasi subiect. Pot asculta ce muzica vreau si cat de tare vreau...daca e suficient de tare, am o potaie la etajul de deasupra care sigur e dornica sa ma acompanieze. Fac economie maxima la machiaj...prin casa nu ma machiez doar in ipoteza ca mor si sa ma gaseasca astia frumoasa...am aflat eu ca te pot machia frumos si la morga, deci no stress cu asta😊 Gatesc...poate fi un lucru foarte dragut sa faci niste cartofi tristi sa aiba o fata comerciala.

Si totusi....simt ca trece primavara, ca totul infloreste fara mine, simt ca imi doresc sa miros pomii infloriti din Cismigiu...cred ca nu stim ce ne dorim de fapt atunci cand ne dorim singuratate...atat.