Jurnal de homework:)-ep.10

"Goana dupa lumina" din ultimele zile mi-a dat sentimentul reducerii spritualitatii si Divinitatii la obiect...nu rezonez cu aceasta abordare. Insa, asa cum spunea cineva destept, "daca usile caselor sunt inchise sufletul sa il avem deschis".

Am intalnit confesiuni de tristete in aceasta perioada, tristetea despartirii de cei dragi prin bariera izolarii prezente. Am simtit emotie adevarata in glas si am zarit lacrimi inabusite in spatele unui zambet care incuraja optimismul. 

Cand cei dragi sunt acolo, cand mama si tata sunt acolo, ai confortul psihic ca exista...amani intalnirea, rezumandu-te la anumite momente din an, avand alte prioritati si viata supraincarcata cu "lumea". Ei inteleg... Dar cand acele momente din an devin imposibile, simti golul cu adevarat...nu mai exista disponibilitatea prezentei si percepi lipsa.

Perioadele de rascruce te fac sa iti schimbi prioritatile in viata. Asa e omenesc, sa treci prin "rau" ca sa apreciezi "bunul". Nu il vezi altfel. Eu cred ca asa "crestem", strangem intelepciune si acumulam maturitate. Nimeni si nimic nu e acolo undeva pentru noi pentru totdeauna. Doar Dumnezeu. 

Despartirea prin izolare e temporara, despartirea prin moarte e permanenta, grea si ireversibila, lectiile de viata sunt permanente...

Incepe o noua saptamana...a sasea.