Jurnal de homework:)-ep.11

Stand acasa incep sa imi cunosc mai bine vecinii. Si devine interesant. Atunci cand pleci dimineata si vii seara, nu prea interactionezi, insa stand tot timpul in acelasi loc, incepi sa le intelegi pe babele de la bloc care stiu tot ce misca. Probabil izolarea aceasta ne antreneaza pentru pensie.

Revenind la vecini, nu sunt prietena cu niciunul dintre ei, ne salutam si ne intalnim la sedintele de bloc, e suficient. Nici nu-i cunosc pe toti, iar celor cu care "dau ochii" mai des le-am atribuit porecle. 

Sub apartamentul meu statea "gomosul". Am facut cunostinta cu ocazia unei inundatii pe care eu i-am daruit-o odata cu mutarea mea..sa simta🙂 El s-a ales cu o zugraveala noua si eu cu o cheltuiala neprevazuta. A venit reversul: am primit si eu cadou o inundatie, de la "sfrijitul" de deasupra. M-am ales cu un tavan patat si niste scuze. Au mai urmat mici "scapari" de H2O, a aparut si un caine care alearga toata ziua si e mare cat un vitel....ca asa e viata "la etaj".

Pe palier cu mine sta "papuci-less"...un baiat cumsecade care isi lasa incaltamintea pe presul de la intrare pentru ca lucreaza in constructii si ii face nevasta scandal daca aduce praful in casa. Ma mir ca nu il si dezbraca la usa🤣. Si tot in zona, perete in perete, stau "piticii", despre care am crezut initial ca se cearta zilnic. Adevarul este ca sunt doar foooarte surzi. 

Cum varsta le permite "piticilor" sa iasa in aceasta perioada din casa doar in intervalul 11-13, ii aud cum au un ritual de dezinfectare dupa ce "el" vine cu carutul de la magazin: este asteptat cu mopul in usa si igienizat complet inainte de atingerea domiciliului. I-am urmarit pe vizor...exact ca celebrele "babe de la bloc"...ma transform🤣. 

Ma induioseaza "piticii". Mi-au zis ca "inca mai pot" atunci cand i-am intrebat de ajutor. Cel mai mare bine pe care am putut sa il fac pentru ei a fost sa le vorbesc si sa-i ascult. Sunt singuri, baiatul lor nu i-a mai vizitat de mult timp. Cu toate astea au in comun ceva: batranetea. Se ajuta unul pe altul cum pot, se bodogane si se mustruluiesc toata ziua, dar in esenta sunt sigura ca se iubesc si ca le pasa de celalat "pitic"...doar intre ei se mai au. 

Batranetea e o boala care ia...asa zicea Buni a mea!