Jurnal de homework:)-ep.7

Cand brusc "normalul" devine relativ si, de fapt, nu prea mai ai nimic din ce stiai, te cuprinde un fel de debusolare si nu iti imaginezi cum continua viata ta... Initial iti lipseste totul...ulterior te obisnuiesti cu dorul si devii mai selectiv. Incet, firescul devine definitia starii noi, restul devine nostalgie sau posibil plan de viitor.

Acum sunt alta, cu multe amintiri care imi fura un zambet si un prezent care ma ajuta sa fac gimnastica intelectuala intensa, care imi deschide ochii catre lucruri pe care le uitasem sau le amanasem, care imi arata ca "traieste clipa" nu e acel dicton latin folosit doar ca scuza pentru excese ci mai degraba ca motivatie pentru viata.

Am auzit si citit de mai multe ori despre cat sens nu are sa amani momente, sa ascunzi iubire, sa reprimi cuvinte, sa pastrezi hainele bune, sa pui bine "farfuriile de musafiri", setul ala nou de cesti de cafea sau paharele alea de cristal-marfa rara si scumpa🙂 Le-am procesat indelung, dar am trecut mai departe, avand falsa impresie ca am tot timpul inainte si ca mereu o sa existe "data viitoare" sau "alta ocazie".

In noul meu "firesc", beau cafea din ceasca aia buna, pusa bine odata. Era sa o si sparg, dar mai am 5....oricum avem voie sa fim maximum 3 oameni🙂 Deschid sticla aia de Metaxa cu stele suficiente cat sa ma faca sa ma gandesc ca e nevoie doar de o ocazie speciala. Imi fac ordine in doruri..

Incepe o noua saptamana...a patra.