Jurnal de homework:)-ep.15

Puterea si mirajul lui "niciodata" ne fac sa credem ca putem decide mereu asupra vietii noastre. Ca exista un cadru bine definit de la care nu ne vom abate, ca nu exista neprevazut, ca multe sunt doar in alb si negru, parand simple. Inevitabil suntem pregatiti si sa aratam cu degetul la ceilalti, judecand. 

Dincolo de chestiuni care tin de morala si "coloana vertebrala", restul de "niciodata" se dilueaza odata cu trecerea timpului si lectiilor personale: iubim gresit, simtim ura, iertam, inselam, parasim, reincepem, plecam, ne reintoarcem, ne indragostim neasteptat, o luam de la zero, luptam, trecem peste...ametim...descoperim limite...noi limite, pe care nici nu stiam ca le avem sau le-am putea atinge.

Adolescenta mea cuprindea o lista generoasa de "n-am sa fac asta niciodata", crezand ca mereu imi voi permite luxul sa aleg. Nu stiam insa ca nu sunt eu cea care stabileste contextul deciziilor. 

Acum doua luni, pe 18 martie, m-am apucat sa scriu acest "jurnal", intr-o dimineata cu insomnii si ganduri (probabil legate intre ele). In timpul ce a trecut de atunci, am distrus incet cativa din acei "niciodata" de pe lista mea. Orice stare de disconfort e perceputa intens la inceput pentru ca este ceva nou si necunoscut. Cu timpul, "niciodata" devine "cateodata", se transforma in "des" si ramane "mereu". Deabia aici intervine alegerea noastra, daca acest "mereu" e bun sau nu.

Incepe o noua saptamana...a zecea.