Jurnal de homework:)-ep. 17

De 1 iunie vorbesc cu copilul din mine si ne facem un plan de viitor. Am invatat multe unul despre celalalt in ultimele luni. Au trecut greu si totusi repede. Nu stim inca totul despre noi, dar miracolul descoperirii este superior monotoniei cunoscutului.

Am imprumutat de la el revolta tineretii, revolta impotrivirii la a face si a trai cum spun altii. Vreau sa continui sa imi experimentez lectiile mele, cine crede ca stie mai bine, sa imi lase, il rog, accesul la necunoscutul acesta.

I-am imprumutat darul ascultarii. Poti sa descoperi atat de multe despre cei de langa tine daca inveti sa asculti mai mult si sa vorbesti mai putin. Nu e usor, dar este eliberator.

Mi-a daruit curajul de a indrazni. Primul tau dusman poti fi foarte usor chiar tu, omorandu-ti dorintele, sentimentele, emotiile. In schimb daca le dai sansa sa traiasca, poti simti ca esti viu.

I-am dat calmul si maturitatea care ii lipsesc. Sa experimenteze "festina lente" pentru a se bucura de minunatia data de lucrurile mici din jur in loc sa fie trist de neputinta atingerii unor tinte infinite.

Ne-am inteles unul pe celalalt...cred ca in sfarsit ne iubim si nu ne mai judecam. Nici el nu este vinovat pentru ce sunt eu si nici eu nu sunt vinovata pentru ce nu este el.

Incepe o noua saptamana...numarul 12.