Jurnal de homework :)-ep. 18

Un amestec de lucruri contradictorii...asta am simtit revenind in birou saptamana trecuta, pentru doua zile, dupa aproape 3 luni. A fost asa....ca atunci cand am revenit in Lazar dupa 10 ani de la absolvirea liceului. Nu am putut defini exact nimic din mine, nici atunci nici acum, si sincer nu m-am straduit prea mult, lasand sa curga clipele si "furand" in suflet fiecare lucru frumos, in detrimentul dezamagirilor resimtite in urma unui nivel ridicat de asteptari. Biroul meu...al doilea pe randul din stanga, la geam...am rememorat "dragul" de atunci, cand m-am reasezat in banca mea...a doua pe randul din dreapta, la perete. Mici coincidente ale vietii.

Stiind ca acum putem sta oriunde pentru respectarea distantarii legale, am avut impulsul sa scriu un mesaj cu creionul pe birou, ca in liceu, pentru cine va sta acolo in lipsa mea. Nu am facut-o insa... Nu am facut-o pentru ca e o simpla nostalgie, nostalgie pe care nu o va intelege nimeni si scrisul se va duce cu Pronto, impreuna cu o carpa "pusa pe treaba", inainte de a fi citit de cineva.

Am cunoscut un prieten drag asa, colegul de dimineata la liceu, cu 2 ani mai mic si cu multe vise si visuri. Uitam uneori, amandoi, "in" si "pe" banca comuna, caiete si texte. Vorbeam in pauza dintre schimburi si prin mesaje scrise cu pixul pe pupitru. Telefoanele erau un lux. Facea volei si m-a ajutat sa fac scoala de soferi. Am incercat sa il regasesc...spre imposibil.

Sunt lucruri in viata ce nu mai pot fi retraite, pentru ca oamenii si timpurile nu se mai pliaza pe suflet. Sunt lucruri pe care le regreti daca nu le faci si nu le faci ca sa nu regreti.. Cum o fi mai bine...?

Incepe o noua saptamana...a treisprezecea.