Forma norilor

Cand merg cu masina, mai ales la drumuri lungi, imi place sa privesc cerul...sa urmaresc norii, sa vad ce forme iau si sa imi imaginez in ce se pot trasforma in urmatorul minut.

Pe cand eram la 14-18 ani, ii urmaream de pe plaja, cu speranta ca vor elibera cat mai repede soarele mult ravnit pentru bronz. 

Intinsa pe nisip, la 20 de ani, fumam o tigara (da, am facut si asta...si mi-a placut...🙂), privind cerul si facand planuri de viata. 

Acum e un foarte frumos exercitiu de creativitate, un mijloc de relaxare, ordonare de ganduri si discutii cu Dumnezeu. Ma trezesc zambind de fiecare data cand descopar forme noi si mai ales cand mormanul de puf alb se trasforma exact in ce imi imaginam eu. 

Exista anumite lucruri pe care le facem de mici, raman aceleasi dar isi schimba semnificatia. Cand realizez asta simt ca "m-am facut mare". Pe cer sunt libera sa vad ce imi doresc sa vad.

Clar, daca cineva se uita pe geam si vede un nor in forma de porc nu e un semn😃 (era o gluma in timpul izolarii cu tema asta), e doar un personaj plamadit de mintea noastra. Altele sunt semnele ca am mancat prea mult🤣