Mirosul copilariei

Mergeam azi printre blocuri, fara o directie precisa, doar incercand sa rememorez scurtaturile pe care le foloseam cand eram mica si astfel realizand si targetul zilnic de kilometrii. Am simtit un miros de vinete si ardei copti, exact cum mirosea la mine acasa atunci cand mama le cocea pe aragaz. 

Pe fata mea a aparut "un ranjet": miroase a "acasa"! Si au venit buluc in mintea mea amintiri. Si imi era dor de mine mica, de gramada de timp liber, de vacantele la mare de 3 luni la varul meu, de Buni, de dorinta puternica de a ma face mare, de gatitul cu paman ud pentru papusi, de mersul pe camp cu prietena mea de la parter si cu tatii nostri care faceau cu schimbul, de intratul in casa prin balcon tot cu ea (la parter era destul de usor). Sigur ca aveam si noi usa ca toti oamenii si nici nu exista interfon; noua insa ne placea sa traim periculos!

Mi-am copt ardei si vinete...nu au avut nicio treaba cu ce facea mama si am facut si o caldura teribila🤣 Pe strada dintre blocuri cu siguranta mirosea mai frumos ca la mine in bucatarie. O sa o trec la esecuri culinare😉. Am ramas insa cu ceva special dupa ziua de azi: pachetul cu amintiri ce au inviat odata cu mirosul copilariei.