Oracole, iubiri, versuri, amintiri

A fost o data o vreme in care, in niste caiete studentesti, decupam si lipeam cele mai frumoase poze din reviste, raspundeam la intrebari despre noi, scriam versuri despre iubire si ne dadeam sfaturi sincere pentru viata. 

Cand cineva iti completa Oracolul (caci despre el este vorba), il deschideai cu o permanenta curiozitate de a descoperi ceva despre ceilalti, il deschideai cu emotii puternice cand iti scria EL, acel EL caruia poate nu ai avut curaj sa ii raspunzi la biletelul din banca, sau la care tineai in ascuns, sau caruia erai prea orgolioasa sa ii spui cat de frumos devine totul in preajma lui si de ce zambesti mereu cand va intalniti. Cum se zice : "erai bățoasă"😉

Asteptam pauzele cu nerabdare sa ne schimbam caietele intre noi si sa citim mai ales raspunsul la intrebarile "cum arata baiatul/fata ideal/a?", "iti place de cineva din clasa?" sau "ai prieten/a?".

Ce putine stiam noi despre iubire atunci. O cautam in poezie si scriam despre ea. O cautam in filmele post comuniste; Beverly Hills 90210 mi-a ramas si acum in memorie, din mai multe motive, printre care si 2 dintre actori😄. O cautam in articolele "de specialitate" din Bravo si Popcorn, care cica ne invatau cum e ea, iubirea, si ce vrea ea de la noi. O cautam in teste rapide care iti spuneau clar la sfarsitul lor daca esti putin indragostita, pana peste cap sau deloc. 

Clasa a 8-a...primul pas spre adolescenta, primii prieteni adevarati, primele iubiri, primele suferinte, primul banchet, primul Oracol, prima plecare pe propriul drum, prima mare despartire de ceilalti. Mi-e dor de atunci.