Miros de anotimp

Asa cum fiecare om este frumos in felul lui, are si bune si rele insa este unic, asa e si cu anotimpurile. Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa fortam timpul, care si asa trece ca nebunul, nu ne ajunge niciodata, insa tot noi ii dam branci de la spate. 

E toamna. Plina de culori in parc, in piete, in flori, fructe si suflet. Si orice adiere de vant face un covor de frunze care fosnesc sub pasii oricarei plimbari prin soarele caldut ca o mangaiere. 

Si in acest peisaj de tablou, am fost intr-un magazin…. si m-a pocnit Craciunul peste ochi in Octombrie! Si mi-a dat una si peste urechi cu un fel de colinde americane… E drept ca munca de acasa si lipsa de interactiuni dese cu oamenii te pot face sa pierzi notiunea timpului…dar chiar asa de rau? Imi venea sa ies si sa mai intru o data…

Ganduri “negre” au inceput sa imi treaca prin minte, precum ca am ratat si muraturile de anul acesta si, in plus, ai naibii astia, e decembrie si nu au dat caldura inca🤣

Mi-am revenit repede si am abandonat si idea de a iesi din magazin, nu de alta dar acest proces urma un mic traseu de maraton; vorbim de un loc foarte “destept” din care iesi doar dupa ce alergi prin toate raioanele. Cred ca daca puneau scurtaturi ieseai cu cosul mai gol…ptiu…bine ca s-au gandit ei la toate!

Am facut greva si mi-am cumparat niste paie…pai daca tot nu le place toamna, sa o luam in spate spre vara. Sa imbatraneasca ei si sa se rideze din Craciun in Craciun!!! Am zis!!! Asa ca un blestem🤣 Eu vreau sa traiesc pe rand fiecare perioada…ca altfel imi cade greu la stomac, minte si suflet.

Miroase a toamna asa cum miroase diferit in fiecare anotimp.