Sentiment de distanta

Incerc si nu prea reusesc sa identific exact ce ma face fericita si ce ma face nefericita la serviciul acesta de acasa. Ma simt ca intr-o relatie la distanta, lungita; din aia in care ajungi sa te intrebi daca pierzi timpul sau te ia de nevasta🤣

Intr-un final, asta e visul oricarei femei, chiar daca nu o recunoastem toate. Pe bune, eu imi imaginam momentul de cand eram mica-mica si am primit cadou o papusa mireasa. Pe vremea aceea se si purtau aceste papusi lipite pe capota masinii mirilor… Trecea falnica saraca papusa cu pletele in vant si voalul pe ochi la 60 la ora...culmea elegantei😉. Ce vremuri...gata, inchid paranteza amintirilor, revenind la cugetarile prezentului.

"Work from home"-ul asta, cum ar zice orice roman😊, mi se pare asa...ca o poveste de dragoste. Din aceea la prima vedere, pasionala, in care ai impresia ca esti complet, esti increzator ca va fi bine, gasesti numai plusuri si totul este roz. Ulterior incepi sa simti ca “departe” nu este ca “aproape”, ca uneori tonul e diferit sau ca tu devii diferit. Ca timpul trece mult mai repede din revedere in revedere si in esenta nu esti sigur ca vrei sa pleci sau sa stai si cand tragi linie nu poti spune nici ca esti singur, nici impreuna.

Ciudat sentiment!