Frezii
Cand am aflat prima data de ele, eram mica tare...erau la noi acasa in vaza, la inceput de februarie, odata cu ziua mamei care le iubea mult. Nu reuseam deloc sa asociez aceste flori ginagase cu iarna; atat de plapande, cu miros discret la frig si puternic la cald...atat de frumoase proaspete, dar cu un farmec aparte si dupa ce se uscau.
Cand am crescut si am inceput sa cumpar, ma suparam mereu pentru ca, oricat de multe cumparai, parea un buchet mic...oare cate trebuia sa iau sa fie mare?
Acum 5 ani, mamei i-am luat 65 de frezii... erau cat varsta ei... Stiam ca era ultimul buchet... Si da, de data aceasta era mare! Dar nu despre cantitate este vorba in gestul daruirii ci despre iubire, impreuna, imbratisare, zambet, fericire, sinceritate si multumesc.
Ele, cele 65, m-au invatat lectia timpului, a despartirii, a aparentelor si a realitatii. Si da, finetea si delicatetea nu au la baza o slabiciune ci o mare putere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu