Inima si inimioare

Eram convinsa ca am in piept o inima exact ca cele desenate. Si tare dezamagita am fost, la scoala, cand am vazut-o la ora de anatomie pe cea adevarata...cat de urata e!

Nu pot asocia nici acum partea mea stanga cu mormanul de carne numit medical cord. Si nici nu se leaga in capul meu informatia ca frumoasa mea inima e un mare muschi. 

Prefer sa mi-o imaginez asa, din doua parti, cu marginile rotunjite si simetrice. Arata perfect. Ea, cea care poate iubi atat de tare si suferi in egala masura, cea care se poate imparti in doua si totusi sa supravietuiasca, cea care poate sa doara asa de tare incat sa vrei sa o smulgi de la locul ei. Ea, cea care stie sa bata repede la emotie si totusi sa nu stie nimeni in afara de mine, care o aud si o simt. Ea, cea care s-a nascut cu mine si care va decide cand sa plecam amnadoua.

Caut inimioare in jurul meu pentru ca imi aduc un zambet. Si daca nu le gasesc le desenez, sau beau o cafea desenata, sau mi le imaginez pe cer, cand norii in miscarea lor fac forme. Si simt caldura in inima mea... cea din piept, si stiu sigur ca si ea e la fel de frumoasa ca ele.