Pe toc

Nu stiu cum este in alte povesti, dar in povestea mea m-am visat mereu sa traiesc intr-un castel... sau macar un conac. In fond... sa visezi nu costa nimic😊 De mica m-a fascinat ideea de a fi o printesa, contesa sau alte ranguri din acestea "pompoase", cu eleganta, respect, rochii, bijuterii, baluri, valsuri, caleasca, printi...

Cand ramaneam singura acasa, prima mea grija era sa caut in pantofii mamei. Ii cautam pe aceia cu cel mai inalt toc, ma incaltam si defilam prin toata casa, imaginandu-mi ca sunt mare si fiind sigura ca nu va afla nimeni "isprava". Dar eram mereu descoperita... pana am invatat ca nu pantofii murdari pe talpa trebuie incercati la "defilare" si ar fi mai bine sa caut in cutiile din dulap🤣

Odata mi-am scrantit o glezna, odata am rupt un toc, odata am cazut. Dar nu i-am lasat, fiindca iubeam senzatia de eleganta pe care mi-o dadea inaltimea la care puteam ajunge cu ei.

Dupa aproape un an mi-am scos din cutie ghetele cu toc... Satula de blugi, bocanci si adidasi, parul prins in coada si machiaj superficial pentru sedintele online, am avut un moment in care m-am intors la femeia din mine. Imi era asa de dor de ea!