Actualizari in asteptare: 4.0

La 30 de ani mi-am propus cu infrigurare sa citesc romanul lui Balzac: "Femeia la 30 de ani". Nici acum nu stiu ce ma asteptam sa gasesc in el, dar cred ca nu eram prea pregatita pentru acest stil de literatura. A fost prima constientizare in ceea ce priveste asteptarile si dezamagirile ce decurg din ele... mai avea si doua volume😊

Acum, la pregatindu-ma de 40 de ani, am cautat sa vad daca s-a scris ceva despre aceasta noua "versiune" a mea... a mea ca femeie. Am gasit un roman... contine in titlu chiar si cuvantul Facebook. Dar...pas...nu vreau sa stiu ce simt altii despre asta. Eu deabia reusesc sa constientizez cum o simt eu.

Pe masura ce trece timpul, varsta devine o cifra pe care o ironizam fata de altii, o dramatizam fata de noi, uneori o iubim, alteori vrem sa ne razbunam pe ea pentru ca a venit prea repede...de parca ea si doar ea, cifra, ne impiedica sa traim. Si totusi, in spatele acestei povesti cu cifre, se afla un copil... copilul care a crescut, copilul razvratit, vesel, imbufnat, matur, trist, diplomat, creativ, fericit, furios, fricos, curajos, impulsiv, visator. Ce fac cu el acum?

Copilul asta s-a trasformat in femeie...uneori puternica uneori nu...care a vazut si trait multe...mai multe decat unii, mai putine decat altii. Fiecare varsta rotunda mi-a adus o treapta de urcat. Parea prea inalta, dar am urcat-o, ca doar in fata este drumul. Nu stiu ce va aduce acest nou zero, astept cu o oarecare curiozitate si am la dispozitie un an sa descopar. Stiu sigur doar ca simt ca viata incepe sa fie diferita.