Tema pentru acasa : demnitate

Am intalnit azi demnitatea...

Am simtit durerea unei copilarii furate de o maturitate timpurie, umilinta din ochii unui "adult" de 5 ani murdar pe fata dar integru, care nu indraznea sa ceara, si a unuia de 7 ani care cerea timid in locul lui. Un moment "incarcat" si inaltator in acelasi timp, moment care ii facea pe ei doi si mama lor minunati in ochii mei inlacrimati de neputinta si pe mine mica si superficiala, cu toate gandurile din creierii mei electrocutati de ceea ce eu consideram, pana atunci, probleme.

A fost momentul in care nu mi s-a cerut nimic...

M--am intors din drum ca sa ofer... 

Un moment in care am vazut-o pe ea, pe mama care cauta, intr-un morman de boarfe aruncate la ghena, ceva pentru pentru copiii de langa ea. Si am intrebat-o daca pot si vrea ceva, si i-am daruit, si "am avut grija", in "lumea mea superficiala", sa o asigur ca sunt toate spalate... Mi-a zambit...atat... 

M-a durut zambetul umil, recunoscator dar demn, cu capul sus, si am inteles...Mi-a fost rusine...am invatat o lectie...si i-am daruit ei geaca mea de blugi de pe mine. M-am simtit neputincioasa in fata acestei frumuseti umane care, desi are nevoie disperata de ajutor, nu cere...care isi trimite copiii la scoala cu haine croite din vechituri de la ghena ca sa ajunga ceva mai bun... 

"Din bube, mucegaiuri si noroi

Iscat-am frumuseti si preturi noi"

(Tudor Arghezi, Testament)