O carte cu miros de Rai

Cand gandul tau refuza tare

S-admita orice confruntare
Intre o viata si o moarte...
Tu te trezesti citind o carte...
O carte cu miros de Rai,
Cu pagini multe, ce le dai
Sperand sa afli personajul.
Dar la sfarsit...e doar mirajul
Ca ai citit ce ai vrut tu.
Cand tu de fapt ai spus doar NU,
Si de-ntamplat.. a fost sa fie
Tot doar ce scrie pe hartie!

Si cand, aproape de final,
Ti s-a parut a fi banal
Sa te mai lupti cu o poveste,
Ai inceput sa treci si peste
Ideea ta de inceput...
Si da, stii doar c-ai fi putut
Sa o citesti pe-o canapea,
S-o insotesti cu o cafea,
Sa o-ntelegi cu alte ganduri,
Sa simti mirosul dintre randuri,
Sa fii atent la titlul mare
De la capitole prin care
Ai frunzarit...
Si n-ai trait..
Si te-apropii de sfarsit.

Finalul cartii cu miros de Rai
E doar atat: un simplu "hai"!
Sa mergi dincolo de coperta,
Sa vezi de-acum ce iti rezerva
O noua viata...si spre cer,
Te rezumi doar la simplul "sper".
Speri ca lumina ce-ai vazut
Sa-nsemne un nou inceput,
Si ca toti sfintii din biserici
Devin din materiali, eterici.
Ca te desprinzi incet, usor
Si totu-n jur acum e zbor.
Un zbor spre un necunoscut
Ce-ti da un sentiment placut.

M-am intrebat oare cum miroase in Rai? O mirosi a primavara? A pomi infloriti? A fericire? A paine calda, a fursecuri, cozonac, pamant ud, liliac, zmeura...?