Manifest

Am obosit sa fug...s-alerg...
Si parca nici nu inteleg
De ce atata graba este...
Si de ce timpul e poveste...
Nu mai vreau deci sa multumesc
Pe nimeni! Si nici nu doresc
Sa fiu umila...si docila...
Nu vrea sa imi mai fie mila
De mine! 

Vreau sa pot trai,
Sa spun si NU, sa pot gresi,
Sa imi doresc spre absolut,
Sa pot. Sa cred. Sa fac. Sa lupt.
Sa ma gandesc si sa creez:
Sa scriu sau poate sa pictez.
Sa-mi umplu sufletul cu bine,
Cu mult frumos, cu poezie,
Cu zambete si mangaiere.
Sa nu am loc pentru durere.

Si stiu ce pot sa fiu ori ba,
Si stiu ca viata-i doar A MEA!