Invataminte

Stau in pat cu usa deschisa la balcon...aud vrabiutele...m-au insotit mereu de cand eram mica, iarna sau vara. Dupa fiecare ploaie le auzeam ciripitul vesel ca un raset cu pofta.

Am invatat de la vrabiute bucuria putinului, cand frimiturile ce le las la geam iarna sunt cea mai copioasa masa a lor. 

Am invatat bucuria unui nou inceput, cand vestesc din tot pieptul lor mic sfarsitul de furtuna. 

Am invatat bucuria pura, fara motiv, atunci cand canta in cor doar ca sa imprastie veselie auzului. 

Am invatat bucuria umilintei, atunci cand, neavand apa, se racoresc in praf. Cu acelasi ciripit ce nu se schimba. 

Vrabiutele nu stiu sa planga...Noi oare de ce am invatat intai asta?